Scriitorul Aurel Antonie a încetat din viață la vârsta de 76 de ani

Lumea literară din România este în doliu după ce scriitorul Aurel Antonie a încetat din viață. Născut pe 20 octombrie 1947 în comuna Castranova, judeţul Dolj, Antonie a fost o figură marcantă a literaturii contemporane, lăsând în urmă o moștenire literară importantă.

Aurel Antonie a urmat studiile primare și gimnaziale la Craiova și Calafat, iar liceul la Colegiul „Nicolae Bălcescu” din Craiova. În 1971, a absolvit Academia de Studii Economice din București. După finalizarea studiilor, a ocupat diverse funcții economice în orașe precum Drobeta Turnu Severin, Craiova și în Bazinul minier Rovinari, Târgu-Jiu. În tinerețe, a lucrat și ca muncitor necalificat într-o echipă de geologi în Munții Făgăraș.

După Revoluția din 1989, Antonie a trecut la o carieră editorială, ocupând funcții de redactor și redactor-șef la mai multe publicații locale din Târgu-Jiu și devenind director de editură. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990.

Printre lucrările sale se numără volume de proză scurtă și romane apreciate de critici, precum Mozaicul (1983), Scrisoare către animalele mici (1986), Cenuşa (2006) și Castelul (2012). Opera sa a fost elogiată de critici literari precum Laurențiu Ulici, Vasile Andru, Radu Săplăcan și Constantin Zărnescu. De asemenea, a colaborat cu reviste de prestigiu precum Luceafărul, Ramuri, Viața Românească și Tribuna.

Pentru contribuția sa literară, Aurel Antonie a fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul pentru proză al Filialei Craiova a USR, Premiul revistei Luceafărul (1977), Premiul I la Festivalul Național de Literatură „Tudor Arghezi” (1980) și Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler (2004).

Trecerea în neființă a scriitorului Aurel Antonie lasă un gol imens în literatura română. Scriitor, editor și mentor, el va rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut și i-au apreciat opera.